Oportunitate in fata bancii

by eandee

Un porumbel s-a oprit in fata bancii pe care stateam. Ma asezasem sa mananc ceva pentru ca nu apucasem in dimineata aceea si m-am gandit sa ii arunc o bucata din painea de langa mine. Bucata a cazut aproape de picioarele mele si porumbelul dupa ce si-a rotit capul astfel incat sa vada cum stau lucrurile din mai multe unghiuri a decis ca distanta dintre hrana si fiinta ciudata, una dintre multele deasupra carora zbura zilnic si despre care nu se obosise sa afle prea multe niciodata, era periculos de mica. Am facut acelasi lucru dar de data asta am aruncat mai puternic si bucata a cazut aproape de el. Nu a stat prea mult pe ganduri si s-a repezit catre ea bucurandu-se de gestul meu caritabil. Mi-a placut si am continuat sa arunc bucati mai mari si mai mici iar teama lui pentru mine deja disparuse. In scurt timp i s-a alaturat un alt porumbel si cei doi au inceput sa se inghionteasca pentru mancarea pusa la dispozitie. In timp ce acestia erau ocupati cu manevrele de lupta s-a intamplat ceva: o vrabie care analizase scena de la distanta a plonjat asupra painii si imediat si-a luat zborul cu ea in cioc; ce oportuniste sunt fiintele mici si rapide.

Cu toate astea, mereu va exista cineva mai mic si mai rapid deci mai oportunist.

Advertisements