despre dezamagire si radacini

by eandee

Ultima parte a anului ce a trecut si prima parte a anului ce a venit au constituit o perioada abundenta in dezamagiri de tot felul pentru mine; pe langa problemele serioase de sanatate ale unor oameni apropiati mie si problemele mele de sanatate inchipuite (sunt constient ca sufar de ipohondrie) au exista si multe dezamagiri cauzate de relatii interumane. Avand in vedere ca in cazul primelor enumate nu posed foarte multe mijloace de a le innabusi (in orice caz nici nu mi s-ar parea normal sa reusesc cumva sa devin indiferent la problemele de sanatate ale unor oameni in general si mai ales daca imi sunt si foarte apropiati) am incercat sa gasesc o modalitate sa devin pe cat imi sta in putere de indiferent la cele din urma.

Initial dezamagirile declansau in mine (ca de altfel orice evenimente negative, intrucat sunt o persoana destul de vulcanica) sentimente agresive care se revarsau asupra celor din jur astfel incat relatiile mele defectuoase se extindeau relativ la si mai multe persoane provocandu-mi in acest mod prejudicii (psihologice) mult amplificate.

Ulterior am simtit nevoia unei izolari, nu prea mai reuseam sa agreez intr-o masura suficienta cat sa imi permita o interactiune normala pe nimeni, astfel incat am inceput sa ma distantez chiar si de persoane care nu imi gresisera poate cu nimic (obiectiv vorbind). Ma retrageam in coltul meu (fizic vorbind si nu numai) si incercam sa fiu calm si sa-mi stapnesc sentimentele violente pe care le simteam in raport cu ceilalti carora le gaseam infinite defecte imposibil de suportat. Pe masura ce ma izolam simteam nevoia sa ma izolez si mai mult si ma simteam cu atat mai agasat de restul. Inevitabil am ajuns si la sentimente de singuratate fiindca in defnitiv sunt o persoana dependenta de interactiuni sociale (ca probabil majoritatea oamenilor).

Totusi, chiar si in aceste momente ramaneau persoane (in general “persoana” desi aici s-au incadrat mai multi indivizi in mod consecutiv) pe care le gaseam oarecum acceptabile si fata de care ma deschideam, urmand ca apoi sa consider nepotrivit si nesatisfacator modul (plat) in care ei reactionau la confesiunile mele astfel incat in final si ele erau excluse.

Ulterior am incetat acest tip de abordare si am inceput sa ma comport intr-un mod cvasinormal ignorand pur si simplu ceea ce ma deranja. Dezamagirile insa au avut o evolutie crescendo in ultima vreme astfel ca am fost nevoit sa imi regandesc o abordare solida si de data mai rationala decat cele din trecut.

Conform lui Nietzsche (fata de care am foarte mari rezevere datorita aitudinii antihristice pe care o afiseaza prin scrierile lui) suferinta si neimplinirile sunt pur si simplu provocari ce trebuie depasite in drumul spre fericire. Astfel durerea din momentele grele se datoreaza golului pe care il simtim intre persoana care suntem la momentul respectiv si persoana ideala care am putea sa devenim. De asemenea suferinta per se nu este suficienta, este necesar un raspuns adecvat la aceasta suferinta, o maniera de abordare eficienta prin a carei punere in practica sa rezulte desavarsirea si daca vreti “calirea” individului. Din punctul sau de vedere am putea sa ne comparam cu unele plante: din lucruri urate, neplacute (radacinile murdare si incurcate) sa obtinem lucruri frumoase, slefuite (tulpina si in final floarea).

Raspunsul meu la situatia prezenta este acela ca imi doresc sa scap de orice speranta ce vine din exterior astfel incat sa ma concentrez si sa ma construiesc pe mine mai puternic folosind ca material idei si sentimente ce vin din mine. Imi doresc si in momentul de fata consider ca trebuie sa ajung puternic si sigur in mod absolut independent de ceea ce si mai ales de cei ce ma inconjoara, doar atunci cand voi ajunge la acest nivel in care dezamagirile sa nu mai poata face ravagii voi putea interactiona fara nicio retinere in orice mod voi considera, oricat de sincer si de direct.

In acest moment cred ca daca ceea ce te face fericit, ceea ce reprezinta scopul tau, ceea ce e singurul motiv pentru care schitezi un zambet din suflet este un aspect care tine de alte persoane si nu in principal de tine atunci pasesti pe gheata foarte subtire si gheata asta se poate sparge oricand din motive pe care poate ca nici nu vei ajunge vreodata sa le intelegi  pe deplin (nu mai zic sa fi tu autorul genezei acestor motive) iar in momentul in care se sparge, efectele asupra buna-starii si chiar echilibrului tau psihic sunt dezastruoase. De asta exista oameni care se sinucid in urma unor despartiri desi, retrospectiv, poate daca faceau febra si nu mergeau in club in seara aia nici nu ar fi intalnit-o pe cea care le-a cauzat moartea si ar fi mers a doua zi in care ar fi intalnit o tipa si mai tare cu care sa fi trait clipe la fel de placute. Poate daca nu s-ar fi sinucis si in loc de sfoara si-ar fi cumparat un bilet pentru o mini excursie ar fi intalnit-o in tren pe femeia cu care si-ar fi putut intemeia o familie cu adevarat fericita si s-ar fi gandit la prima ca la o peripetie stupida din tinerete in loc sa fie la cativa metri sub pamant catun pentru viermi si alte scarbosenii care si-au gasit domiciliu in maruntaiele lor dezamagite si putrezite.

In aceasta directie am cautat sa incetez orice fel de actiune de asteptare  din partea celorlalti a unor motive de bucurie iar in acest sens am sistat in cea mai mare masura initierea unor conversatii virtuale si pe langa asta chiar am facut imposibila contactarea mea din partea unor astfel de persoane. Imi doresc sincer sa nu mai am nicio urma de speranta din partea nimanui, cel putin momentan (in mod natural ca aici nu intra in discutie familia care din punctul meu de vedere face parte dintr-o categorie separata). De asemenea consider de datoria mea sa fiu absolut indiferent la comportamentul celor din jurul meu asa cum un om este indiferent la rautatea cu care latra un caine (in special daca e legat) sau la libertatea de a zbura (care ar putea sa-i starneasca initial invidie daca nu ar fi indiferent) a unor pasari care sunt totusi suficient de proaste incat sa moara izbindu-se de un geam transparent pe care l-au confundat cu nimic (asta chiar e ceva profund, merita gandit mai atent). A nu se intelege ca o astfel de abordare presupune izolare ori o stare de spirit trista, nimic nu ma opreste sa fiu cea mai voioasa persoana sau sa ma bucur atunci cand e cazul alaturi de un grup de prieteni, doar ca modul in care vad lucrurile se vrea schimbat.

Am scris aceste lucruri din 3 motive principale:

1.Catharsis

2.Pentru da o forma lucrurilor care pluteau cumva in constiinta mea, forma la care sa-mi fie usor sa ma intorc pentru feedback

3.Imi este lene sa scriu de mana

10884569_1018577318158891_85273939_n

Advertisements