Tren

by eandee

O fata de undeva de pe scaunele din spate il intreaba pe omul care se indreapta catre usa vagonului ceva despre statiile care urmeaza; ” e totusi prima data cand circul cu trenul asta” ma gandesc. Imi vad de citit pe moment dar dupa cateva minute imi indrept privirea intr-acolo:

-La ce statie cobori tu? o intreb.

-La ciumesti. (n-am mai auzit de localitatea asta pana acum, ciudat)

-Asta e inainte sau dupa Pitesti?

-Pai trenul asta nu merge la Pitesti.

-Cum adica sa nu mearga la Pitesti?

-Merge la Campulung.

-Pai stai, ma frate, ca a trecut controlorul mai devreme, s-a uitat in biletul meu si nu a zis nimic, daca nu era trenul bun nu-mi spunea?

-Trebuia sa cobori si sa schimbi, ti-am zis, asta merge la Campulung, imi spune fata. Confirma si un barbat de pe scaunele apropiate ei.

Un individ tanar, cam de aceeasi varsta cu mine care pana atunci parea sa doarma tolanit cu un fes pe cap vorbeste uitandu-se la mine de sub fes:

-Cobori la Golesti si te urci in vagoanele din fata.

Ma simt usurat, in orice caz poate ca mi-as fi dorit cumva sa gresesc trenul, ar fi fost o experienta interesanta, oricum e totusi seara si nu stiu cu ce m-as fi intors asa ca mai bine sa ajung acasa.

-Care e urmatoarea statie? intreb.

-Golesti, imi raspunde barbatul.

Mai stau putin pe scaun fara sa ma reintorc la citit insa si privesc pe geam in incercarea de a-mi face o idee despre cat de aproape e urmatoarea oprire.

Ma ridic, imi iau geamantanul de sus, bag cartea in el, imbrac paltonul si plec spre usa din directia spre care avanseaza trenul; usile au un sistem idiot, trebuie sa proptesc piciorul in ele dupa ce le deschid ca sa ramana asa. Ajung in holul din care se coboara, e foarte ingust si aici gasesc un tigan gras care fumeaza si ma priveste circumspect. Pun geamantanul jos, ma proptesc de un perete al trenului si ma uit pe geam. Tiganul continua sa fumeze si fumul umple toata mica incapere intr-o asemenea masura incat devine greu sa respir. Ma gandesc totusi ca statia trebuie sa fie aproape. Tiganul trage din tigara si sufla de zor fum, ma gandesc ca sunt indeplinite toate conditiile pentru a-mi transmite niste potentiali bacili Koch responsabili de TBC (spatiul e strans, contactul e destul de apropiat si grasul sufla prin incapere), incerc sa-mi dau seama daca tuseste dar nu o face. Se opreste din fumat si isi pune mana la slitul de la pantaloni, imi indrept privirea spre el, nu inteleg ce face, imi trece prin minte ca vrea sa urineze fix acolo pe usa vagonului, il privesc insistent in ideea ca poate asa o sa se simta inhibat, ma gandesc calm cu ce as putea sa-l lovesc daca face vreo prostie. Isi retrage mainile de la slit, probabil a vrut doar sa se incheie.

Statia nu vine si aerul e irespirabil asa ca ma intorc in incaperea din care am venit si merg catre cealalta iesire, din celalalt capat al vagonului; trec pe langa fata de mai devreme si ea se uita la mine, e draguta. De data asta sunt singur pe hol, deschid usa si scot capul afara, pare ca se apropie o statie..da chiar se apropie, imediat ce am ajuns cobor si alerg in fata unde vad un mustacios pe treptele trenului si il intreb daca vagonul in care se afla merge in directia mea, imi raspunde:

-Hai urca, oricum ai intarziat!

Urc si merg cat mai in fata, in vagonul asta nou nu se gasesc decat doi alti indivizi, profit de multele locuri libere si ma asez. Il vad iar pe mustacios, vine spre mine, se dovedeste ca e controlor:

-La urmatoarea statie coborati si va urcati in vagonul din fata astuia, ala merge la Pitesti. Colegul me nu prea stie, e nou (cred ca se refera la primul controlor).

-Am inteles, multumesc!

Ma ridic si merg mai in spate in ideea de a ma afla cat mai aproape de coborare atunci cand va fi nevoie.Sunt curios cum o sa decurga lucrurile de acum.

Mergem de ceva timp si incep sa devin putin anxios. Gasesc o manivela care da geamul in jos (ce tren nostim), scot capul afara si privesc in fata. Trenul se apropie de un copac, intind mana si ii ating crengile; ma face sa fiu constient de realitatea lucrurilor care se vad prin geam, de obicei il privesc asemenea unui ecran si ma bucur de peisaj fara sa ma gandesc prea mult ca ceea ce vad sunt case, campii, dealuri, copaci cat se poate de adevarati care exista in toata puterea cuvantului si vor exista in continuare si dupa ce perdeaua ferestrei o sa le depaseasca si eu nu o sa le mai vad. Se contureaza cladirile garii ce urmeaza, imi retrag capul in vagon, imi iau lucrurile si merg spre iesire.

Trenul incetineste dar nu se opreste, cobor din mers cand viteza devine una rezonabila si merg pe langa trenul care continua sa se deplaseze, “daca nu mai opreste ?” ” oricum nu conteaza, sunt suficient de aproape incat sa pot suna pe cineva care sa vina pana aici sa ma ia”. Se aude un scartait si trenul se opreste, cineva se arunca repede sub el, cred ca va desprinde vagonul in care urmeaza sa urc de celelalte.

Ma apropii de o usa, cineva se chinuie sa o deschida din interior, trag de ea si il intreb pe individul slab cu ochelari, blugi si tricou alb, de langa alt individ slab cu blugi si tricou alb :

-Asta merge spre Pitesti?

-Da.

Urc, gasesc un scaun liber si ma asez, interiorul vagonului asta arata diferit.

Din fata se aude ” nici macar nu are tate, dar si le aduna ca sa para”, ma uit intr-acolo si vad un cuplu care impartasesc un ecran de telefon intrat pe facebook. Mai in fata de ei un gras cu geaca de piele si freza la moda povesteste cum si-a aruncat permisul de conducere cu tot cu pachetul de tigari in “centrala” de pe scara blocului intr-o zi cand se intorcea acasa. In spate vad doua grase, fiecare pe telefon, se joaca. Printre cele doua scaune din fata mea se vad niste maini de fata ce rasfoiesc paginile unei carti, pare o carte stupida, se zareste coperta : “Andreea Esca – Ce am facut cand am tacut”, am avut dreptate.

Advertisements