Firimituri din selfie stick

by eandee

Poze – incercări futile de a păstra o legatură cu ce a fost, cu ce nu o să mai fie niciodată exact în aceeași formă,  făcând în momentul de față parte din ceea ce se numește “trecut” – un univers cu totul separat, un tărâm veșnic inaccesibil asupra căruia este imposibilă orice acțiune de orice fel. Nimic altceva decât firimituri lăsate în urmă de noi, în postura lui Hansel, prin pădurea timpului; firimituri care să dea iluzia retrăirii, care să se opună caracterului intangibil al momentelor scurse. Dar la fel ca în basmul german ele sunt mâncate întotdeauna de păsări, poate că sunt păsările sfarșitului care acceptă mersul într-o singura direcție: direcția finalității, sau poate că sunt altfel de păsari. Cert este că ceva mănâncă resturile de pâine ștergând astfel orice cale de întoarcere.

English version :

Crumbs from a selfie stick

Photos – vain attempts to keep a link to what was, what will never be in that exact form again, making now a part of what is defined as “past” – a whole different universe, completely isolated; a forever inaccessible land, impossible to affect in any way.

They are nothing else but bread crumbs left behind by us, the Hansels, traveling trough the forest of time; in hope that they will give the illusion of reliving, that they will oppose the intangibility of the moments that went by.

Unfortunately, as in the german fairy tale, the crumbs are always eaten by birds, maybe they are the birds of death, only accepting one direction of moving: the direction to the end, or maybe they are different birds. What is certain is that something eats them, erasing thus any trail that could get us back.

Advertisements