Run forrest run

by eandee

O să profit de timpul petrecut în așteptarea unui pachet din ţară pentru a scrie câte ceva despre ce înseamnă pentru mine să alerg. (În timp ce port o discuție foarte interesantă despre oamenii care folosesc borcane clasice în loc de cutii “noi” ermetice atunci când trimit varză murată peste mări și ţări).

Alergatul e una dintre activitățile mele preferate; poate fi suficient de intensă incât să nu mă plictisească dar am un grad suficient de rezistenţă pentru a-mi trece corpul pe “pilot automat” câteva zeci de minute bune în care-l las a depăși în viteză oamenii de pe stradă în timp ce mintea mea zboară liniștită către lucrurile care mă preocupa la momentul respectiv. Nu-mi amintesc să fi existat măcar o singură dată când o sesiune bună de jogging sa nu îmi fi ridicat considerabil moralul dacă nu chiar sa îmi ofere o limpezime a gândirii suficientă cât sa găsesc o soluție problemei care mă frământa  (dar poate că am eu memoria scurtă).

Personal îmi place sa dau un soundtrack acestor momente meditative și nu de puține ori aleg muzica rock sa mă acompanieze. Am chiar și un motto al meu: atâta timp cât va exista rock-ul și am picioare să alerg nu am cum să fiu trist.

Dacă adaug ecuației și un mediu mai special, de exemplu malul unui fluviu la apus, marginea mării cu apa care îmi răcorește tălpile odată cu fiecare val sau chiar un parc pe o zi însorită, alergatul capătă pentru mine niște note aproape suprarealiste, capată proprietaţile unui drog.

Mă face sa mă simt puternic, de fapt mai degrabă îmi aduce aminte de asta, îmi aduce aminte că instructorul de karate din copilărie ne povestea cum o lovitura de pumn trebuie sa aibă o asemenea direcție și forța încât sa “scoată un bou din groapa cu namol” și mă face sa îmi simt întreaga ființă,  întreg traseul parcurs de mine în viață până atunci ca lovitura aia de pumn; așa ca dacă aş fi un bou aş sta departe de mine..

Later edit: Eram în întârziere undeva astfel că am făcut ce fac eu de obicei în asemenea situaţii: mi-am dat geaca jos, am pus-o în mana și am început să alerg. La un moment dat am depășit un grup și am auzit în spatele meu, în cor,  cu un accent franţuzesc: “run forrest run!” – amuzant.

 

 

Advertisements