très tôt

by eandee

Ca somnoros de profesie iubesc zilele în care într-un fel sau altul ajung sa mă trezesc foarte devreme.

Găsesesc ceva super mulțumitor în a constata pe la 12 așa, oră la care alteori deabia aș deschide ochii, că sunt deja treaz de vreo 7 ore. E o voluptate aparte seara când mă gândesc la ce lucruri s-au petrecut în dimineața respectivă și simt că a trecut atât de mult timp încât pare că totul s-a întâmplat în cu totul altă zi.

Sunt conștient de faptul că cea mai mare productivitate în sensul muncitoresc al termenului o am dimineața, la orele groaznic de “prime”, în timp ce în materie de creativitate cel mai bine mă simt seara când imaginatia mea capătă o anume dezinhibitie datorată stării de semi-adormire, astfel încât se poate exprima în voie; iar acest randament crescut persistă sub o forma ciudată de inerție pe tot parcursul zilelor lungi, parcă impingându-mă de la spate și soptindu-mi “te-ai descurcat bine , hai să nu ne stricăm tocmai acum”.

Ce-mi place să fac la sfârșitul unei asemenea zile este să trag un oftat și un “sunt treaz de prea mult timp”.

Ps: cred că spectacolul răsăritului este cadoul divin pentru oamenii harnici. (poza îmi aparţine)

1463551_10153811347843866_8564260862499128366_n

Advertisements