Mai degrabă van der Waals

by eandee

M-am apucat să îmi fac ordine în dulapul cu șosete și după ce le-am sortat în 2 categorii: pentru sport și pentru purtat cu pantofi și alte cele am văzut că una dintre ele era singură, lăsată de izbeliște sa înfrunte întunericul din înfricoșătoarea temniță-sertar unde se face zi pentru câteva secunde doar în momentele scurte și rare în care simt nevoia să-mi schimb acoperitoarele de picioare după zile întregi de purtat (glumesc).

Am luat-o în brațe ca un zeu îndurător și am privit-o cu atenție; o știam, ultima dată când imi spălasem hainele (în altă eră practic) am păstrat-o în ideea că poate într-o zi..

Mi-am îndreptat privirea către mormanul de țoale din pat, proaspăt aruncate de pe chestia de uscat. Le pusesem acolo fiindcă spălasem iar de curând  ( stăteau de o săptămână agățate pentru că mi-a fost lene sa le dau jos și aproape ca mă obișnuisem cu noul aspect pe care i-l dădeau camerei). Bag mâna în el și simt un material cunoscut. Trag afară obiectul misterios și ce să vezi: o șosetă!.. singură, albastră, cu exact aceeași marcă scrisă pe cele doua părți laterale! Imposibil!!!

Stau și mă gândesc.. dacă șosetele astea s-au găsit după atâta timp poate că există intr-adevăr pe lume o forță de atracție invizibilă muritorilor de rând care face ca lucrurile și ființele ce sunt menite sa fie împreună să ajungă în cele din urmă sa-și împlinească destinul! Un fel de legături de hidrogen la nivel spiritual care se întind peste mări și țări și continente și care nu țin cont de nimic din ce-i pământesc! Asta e absolu..ia stai puțin,  ce-i aici la călcâi?

Pff – o ruptură; mototolesc șoseta în mână împreună cu perechea proaspăt găsită și le arunc impasibil la coș.

Morala: viața e prea scurtă să porți șosete rupte.

 

 

IMG_20160212_224015

Advertisements