Amintiri din epoca de uraniu I

by eandee

3853378990_19f59c66b9_o.jpg

Notă: Pentru că în general pretind prietenilor aproape obsesiv să-mi povestească lucruri demne de a mă distra iar de multe ori răspunsul lor este: „pai zi tu”, m-am scormonit în sertarele memoriei după câte ceva.

O zi normală la ţară

-fragment-

 Îmi aduc aminte de parcă a fost ieri.

Ajunsesem aproape de casa unchiului – locuia în comuna vecină și pentru că în general își petrecea mai tot timpul pe aici, la el în curte era mai curat decât la noi iar gardul mai frumos vopsit.

În faţa porții mă aștepta ea : era probabil de-o seamă cu mine dar trasaturile-i trădau greutăţile uriaşe prin care trecuse; eforturile supraomeneşti de multe ori la limita suportabilităţii pentru corpul ei de altfel destul de firav. Iniţial fuseseră mandri de ea, au îngrijit-o şi îşi puneau speranţele în reuşitele ei, poate chiar ..o consideraseră un membru al familiei. Cu trecerea timpului însă altele au reuşit sa o eclipseze, să o trimită în uitare, astfel că acum majoritatea o privesc fie cu milă fie cu batjocură. O fixez atent, neruşinat.

O ştiam doar din vedere, până acum nu o atinsesem nici măcar o singură dată. Avea parcă ceva, ceva .. un je-ne-sais-quoi ce te făcea să înţelegi că povestea ei nu s-a sfârşit, ca încă mai are de dovedit – am întins mâna.

era descuiată

Am deschis ușa și am sărit dintr-o mișcare în dacia 1300  în stare 7/10 ( să-i spunem de acum „Furia Galbenă, pentru că are caroseria galbenă ) – avea cheile în contact, eu văzusem « Drive ! » cu câteva zile în urma : Gosling, e timpul sa-mi predai ştafeta ( nu, mulţumesc, pastrează-ţi geaca imprimată cu model scorpion).

Drumul a fost unul plin de curbe periculoase, pante abrupte , curbe periculoase în pante abrupte.. dar eu conduceam : demn, încet dar precis cu mâinile ferm așezate pe volan.

prăpastie pe stânga : conduc

evitare milimetrica a unui SUV venit dintr-un viraj cu vizibilitate redusă : conduc

capre ce se joacă de-a căluşarii în mijlocul drumului : le evit cu măiestrie,  înjur ciobanul și conduc

sătenii mă văd ca rulez, urăsc, patrulează.. încercând sa mă prindă călărind murdar sau poate doar intrebandu-se de-al cui sunt : conduc

băbuţa care se oprește și ea pentru a mă privi suspicios : conduc.. dau inapoi : « sărumâna ! spre dealu’ schei e bine pe aici ?» « ehee mai e, mergi tot în faţă și faci dreapta la magazinul de pâine »

îi sorb cuvintele, le iau pe fiecare în parte, traduc limbajul de argou țărănesc complicat și îl descifrez : deci e bine pe aici.

Îmi continui drumul cu pletele în vânt până ajung lângă plantație : mașinile celorlalți sunt deja aici – au ajuns. Mă reped spre locul de unde se aud glume și râsete;  vin serios, le trântesc un « sa trăiți » cât de militaresc pot ca sa înțeleagă ca nu mă joc și smulg din iarba uscată una din motocoase asmuţindu-mă către vegetația care sufocă prunii nobili. Trântesc cu discul vidia în stânga și în dreapta : capete de buruieni cad ingrozite– sunt un demiurg cu drept de viaţă şi de moarte asupra lor, sunt Hannibal Barca la porţile Romei vegetale, le îngheaţă clorofila în vene la auzul numelui meu, sunt un Levin contemporan dând viaţă universului tolstoian : cosesc și mintea mi se golește de tot puroiul de gânduri sâcâitoare ca un furuncul sub bisturiu.

Unul dintre mărăcini face pe vicleanul, pesemne ca e mărăcine politic : îmi flutură pe la nas mure coapte și suculente la schimb pentru a-l cruța. Întind mâna și iau tributul cu un pic de empatie. Stau puțin pe gânduri.. nu pot să-mi trădez misiunea : dintr-o lovitură feroce de motocoasă îl trimit în Nirvana mărăcinilor – în secunda următoare se termină benzina, las să îmi alunece dramatic din mână instrumentul de pedeapsă și cu spatele încovoiat iar privirea în pământ rostesc : «  it had to be done ».

Dar tractorul trebuie mutat;  în timp ce restul discută pentru a decide cine are onoarea s-o facă,  eu sar sălbatic la volan , bag într-o viteza la nimereală ( sunt complicate la tractor) și plec maiestuos călcând fără milă pântecele dâmburilor care îndrăznesc să mi se opună : încearcă să mă răstoarne dar eu calm le fac din pedala de accelerație pe care o apăs și o slăbesc după bunul plac, aflu că de fapt era pedala de frână- nu contează , le-am făcut oricum.

S-a terminat:

Sunt Driver, îmblânzitorul Furiei Galbene, demiurg şi călău al mărăcinilor, virtuoz al tractorului şi personaj principal într-o zi normală la ţară

Advertisements