Apa trece şi pietrele ce formau podul nu rămân

by eandee

2015-10-24-15-35-06

 

Îmi amintesc de parcă a fost mâine

cum ne plimbam, stând ficşi pe loc, grăbiţi,

cum dimineţile cotcodăcea un câine,

cum ne-aşezam în pat să ne trezim, topiţi.

 

Ne-ndepărtam mereu ca să ne-atingem,

îmi amintesc de parcă a fost mâine.

Puneam scrisorile pe foc ca să îl stingem

şi s-auzim mai bine, în urechi, miezuri de pâine.

 

Am uitat totul atât de lucid..

Dar ce tot spun mai devreme tăceam

că-mi amintesc de parcă a fost mâine.

Ştiu că din ochi lacrimi scuipam când nu plângeam.

 

Imaculaţi, ca rufele pătate,

în lanţurile libertăţii prizonieri,

aş vrea să-mi amintesc dar din păcate

am uitat totul de parcă a fost ieri.

Advertisements