IIB

by eandee

 

Sunt următorul la rând, farmacista mă întâmpină zâmbind:

-Spuneţi, cu ce vă pot ajuta?

-Furosemid..

-Aveţi vreo reţetă?

-Nu, vreau trei pastile de 40 mg, sunt pentru o mătuşă, doctorii spun ca are nevoie pentru problemele ei cu inima, nu mă pricep.

-Am înţeles

Se întoarce cu privirea către dulapurile din spate pline de cutii cu medicamente şi după câteva secunde se îndreaptă către una din ele, scoate o folie şi vine cu ea spre mine.

Plătesc, iau medicamentul şi ies din farmacie.

 

Furosemid – un diuretic extrem de intens din clasa diureticelor de ansă, la 20 de minute după prima pastilă o să îşi înceapă efectul de blocare a reintrării  ionilor de sodiu, potasiu şi clor din tuburile rinichiului înapoi în organism – în 2 ore efectul o să fie maxim şi de acolo o să mai dureze încă 2 sau 3 ore până se termină, volumul urinar va creşte în timpul ăsta de până la 5 ori şi eu voi scăpa în sfârşit de excesul de sare acumulat în ultimele zile.

De ce vreau să scap de sare? Fiindcă valorile tensionale sistolice au fost mari în ultimele 2 zile, m-am gândit la 3 mecanisme potenţial implicate şi am început să iau măsuri împotriva fiecăruia: exces de sare pentru care soluţia rapidă e furosemidul, dezechilibru al hormonilor tiroidieni pentru care am întrerupt tratamentul cu Euthryox sau descărcare cronică de catecolamine împotriva căreia încerc să mă destind prin alergat.

 

Hipertensiunea e ultima găselniţă a ideilor mele obsedante, înainte a fost limfom Hodgkin, melanom dermal, cardiomiopatie hipertrofică, borelioză, stenoză aortică, vitiligo, glaucom şi lista poate continua la nesfârşit.. mereu e ceva, mereu trebuie să existe simptome pentru ceva şi ceva-ul ăla trebuie să fie mereu cât mai îngrijorător cu putinţă, boli a căror existenţă cei mai mulţi oameni nici măcar nu o bănuiesc.. toate mecanismele astea fine prin care organismul uman se poate deregla şi a căror cunoaştere detaliată mă bântuie în fiecare moment.

 

Ei se tem doar de câteva boli, le poţi număra pe degete, nu au auzit de meningoencefalita primară amoebiană căreia de când a fost descrisă pentru prima dată în 1960 doar 7 oameni i-au scăpat, având o rată de supravieţuire de sub 1%, nu au auzit nici măcar de banala disecţie de aortă în care cel mai mare vas de sânge din corp, de talia unui furtun, se sparge din senin şi moartea survine în câteva secunde şi habar nu au că un simplu punct negru sub unghie poate să însemne o formă agresivă de cancer sau că o baie în apă stătută te poate pricopsi cu Listeria, o bacterie care îmbolnăveşte mai mulţi oameni decât Salmonella sau botulismul şi care intră în celule şi provoacă inflamaţia creierului şi a ţesutului care îl înconjoară.

 

Toţi îşi văd de vieţile lor liniştite fără să cunoască măcar valorile normale ale tensiunii arteriale ori glicemiei, fără să ştie exact ce e ăla colesterol sau transaminază şi doar din când în când se mai sperie când aud că s-au îmbolnăvit diverse rude, fără să înţeleagă însă cum, de ce şi ce înseamnă boala respectivă dincolo de numele care nu le spune nimic.

 

Ba în ultima vreme au început chiar să apară adepţii unui fenomen de sinucidere în masă: refuzul vaccinurilor; câţi dintre ei ştiu oare că virusul tetanic sau rabic dă boli letale, imposibil de tratat de la un anumit punct.. ba cel rabic imposibil de tratat de la început astfel că atunci când apar primele simptome ale infecţiei deja e prea târziu pentru orice şi bolnavul moare în chinuri groaznice cu spume la gură după ce în prealabil trece printr-o stare de agitaţie extremă şi imposibilitatea de a bea măcar un pahar de apă fără să-i iasă înapoi pe gură iar tetanosul mai prietenos doar contractă muşchii în mod involuntar în spasme imposibile, atât de intense încât oasele se rup sub acţiunea lor şi inima se opreşte. Câţi dintre ei ştiu oare că virusul pojarului peste câţiva ani de la infecţie poate da panencefalita subacută sclerozantă – boală aproape invariabil fatală pentru care nu există niciun fel de tratament?

Ignorance is bliss.

 

 

Advertisements